Saga Dracones – Salvarea

Alpha 4: Receptie, Receptie am fost lovit. Ma catapultez!
Turnu: Receptionat!

Nici nu apuca sa termine de comunicat cei de la sol ca Maurits si trase declansatorul de catapultare. Geamul facu impluzie si scaunul pilotului fu ejectat asemeni unui glont dintr-o pusca cu aer comprimat. Maurits simti cum stomacul impreuna cu celelalte organe i se lipesc de scaun, iar oasele ii trosnesc. Odata ajuns la o distanta opreciabila scaunul isi incepu traictoria descendenta cu toata viteza catre pamant. De data aceasta maruntaiele ii ajunsera in gat, mai mai sa si le verse in poala. Nici nu se obisnui bine cu senzatia ca se si deschise parasuta stopandu-i caderea. Acum nu isi mai putu stapani convulsivile muschilui diafragma varsandu-si continut stomacal, in doua jeturi prelungi de culoare inchisa. In coltul guri i se prelingea un firicel rozaliu, iar pantalonul uniformei sale de camuflaj era patat din loc in loc de un maro inchis. Simtea cum ii vajaie capu si avea o senzatie de cald reconfortat la nivelul abdomenului, insa nu il durea nimic. Stia ca se afla inca sub efectul adrenalinei si chiar de ar fi avut ceva rupt pana nu ateriza nu avea cum sa afle. Tot ce spera era sa nu lesine pentru a putea controla parasuta la aterizare.

Intre timp undeva la sol doi soldati inamici asistau la spectacolul oferit de cel doua escadrile pe cer. Mai rar aveai ocazia sa vezi o lupta aviatica pe viu, mai ales ca se lupta doar la mitraliera.

– La-i vazut pe ala care s-a catapultat? Daca pun muna pe el il belesc de viu.
– Mai bine sa il castram si il atarnam pana i se scurge tot sangele!
– Tare mi-ar place sa il belesc si sa il imbrac cu pielea pe dos.
– Hai sa il prindem! Sigur ne lipim de o medalie!

Soldatii Phoenix erau dintre cei mai cruzi, mai rar auzeai ca a scapat cineva cu viata din mainile lor. Un prizonier povestea ca a vazut cum unui camarad de al lui i sa introdus o teava pe anus, pe care au bagat un sobolan speriat de un caine special antrenat sa prinda sobolani. Dupa ce sobolanul a ajuns in abdomenul omului gardieni au dat drumul cainelui. Omul a murit in 2 minute, dar va puteti imagine chinurile groznice prin care a trecut omul pana a murit? Pe de o parte sobolanul a rupt tot in el, in incerca de a iesi, iar pe de alta parete cainele dinspre exterior spre interior a sfasiat abdomenul omului pentru a scoate sobolanul. Nici nu se pusera in miscare bine cei doi soldati ca un al doilea avion EDEN exploda precum o artificie si lasa in urma lui o minge de fum negru si o parasuta ce plutea ca un puf de papadie pe cer.

O ora mai tarziu.

– Domn’ General, ClaraAlexandrescu este gata de decolare! Asteapta ordinul dumneavoastra.
– Trimite-o la mine! Vreau sa ii vorbesc.
– Am inteles, sa traiti! Si sa rasuci pe calcaie cu fata spre usa gat de plecare.
– Stai, unde pleci? Ti-am zis eu sa pleci? M-am saturat de voi pana peste cap, sper sa scap cat mai curand din cuibu asta de nebuni. Sunteti o adunatura de zmintiti, unul mai dihai decat altu !
– Am inteles, sa traiti!
– Ai inteles pe dracu sa te ia! Daca intelegeai nu plecai.
– Ordona adunarea echipei de salvare in 5 minute pe careul din fata. Spunele ca daca lipseste vrunu-l il impusc cu mana mea! Ai inteles? Luavar gaia de papitoi!

Nu avea des astfel de accese de furie, insa cu cat se apropia mai mult momentul de lasare la vatra cu atat devenea mai artagos si mai tafnos. Era vai si amar de cel care cadea in tirul vorbelor sale, se pornea greu dar si cand se porne cu greu se calma. Era atat de iute la manie ca odata a scos pistolul si a tras intr-un subaltern, norocul lui ca nu obisnuia sa umble cu glontul pe teava. Cica in ucenicia sa de militar, odata i s-ar fi descarct arma si s-ar fi impuscat singur, dar avusese noroc si scapase doar cu o zgaraietura.

Cioc, cioc!

– Iii-intra!
– Sa traiti! Domn’ General, raportez!
– La-lasa, fo-for-malismele! S-s-stai sa beau ceva. Si isi turna un pahar mare de tarie. Am uitat sa va spun ca uneori din cauza nervilor incepea sa isi piarda cumpatul balbaindu-se intr-un hal fara de hal. De regula daca avea ceva la bord nu avea astfel de probleme.
Dupa ce sorbi cu nesat din paharul de votca si o blimba prin toata gura ca si cand ar fi vrut sa isi clateasca gura, trase aer in piept zgomotos ca si cum ar vrea sa isi faca curaj, apoi se adresa Clarei care statea in fata lui nemiscata asteptand sa isi termine ritualul, semn ca il mai vazuse in astfle de situatie.

– Mda! Te-am chemat sa iti spun ca nu vreau acte de eroism inutile in aceasta misiune. Trebuie sa ii repezeri pe Maurits si pe Calinovb, dupa cum probabil ai aflat deja se afla undeva la 30 de minute de mers cu masina de noi. Desi riscurile sunt mari trebuie sa ii aducem inapoi. Odata gasiti dai coordonatele echipei de la sol si revi la baza. Aparatu pentru aceasta misiune este extrem de vulnerabil.
– Ne-am inteles?
– Da, sa triti!

In timp ce Clara iesea din camera Belzebut spuse cu un glas stins si cu o privire pierduta ca si cum ar fi privit prin pereti: “Adui acasa Clara!” . Dupa acest moment de evidenta slabiciune mai trase un snapt, isi indesa chipiul pe cap si iesi din camare indreptandu-se catre careul unitatii unde il asteptau aliniati 10 insi, toti unul si unul. Dintre toti trei ieseu in evidenta in mod deosebit. Unul dintre acestia era Greemans se zicea despre el ca ar fi capabil sa inoate un kilimetru pe sub gheata cu tigara aprisa, si poate ca nu as fi dat crezare povestilor daca nu l-as fi vazut cu ochii mei cum facea baie la copca in timp ce fuma, iar din cand in cand se baga la fund., iar cand iese tigara era inca aprisa si fumega. Al doilea era calutzu il poreclise lumea asa pentru ca fornaia noaptea in somn de ziceai ca-i un armasar in calduri. Pe calutzu cand iti era lumea mai draga il vedeai dand ture de careu cu Lana, , in carca ,dama de companie a unitatii, facand flotari sau genuflexiuni cu Lana in spate. O data la o cursa cu obstacole pentru ca unul din obstacole era prea mare sa il poata sari cu Lana in carca, a aruncat-o pe aceasta peste obstacol direct intr-o gropa de noroi, va puteti imagina o femeie uda din cap pana in piciaore, plina de noroi intre 30 de galigani infierbantati, cat pe ce sa iasa cu bataie . Inainte de fiecare lupta ii facea cate o vizita Lanei, sa o traga ba te o tata, ba de buca, ca cica ii aducea noroc. Al treilea care iese in evidenta era Almeu, avea o fata inpenetrabila parca ar fi fost de piatra. Camarazii il poreclisara sholinu, pentru momentele sale de meditatie dinainte de a pleca in misiune. De asemena era de o luciditate cum rar tie dat sa vezi pe campul de lupta lucididate, cica intr-o misiune el si trupa lui au cazut intr-o ambuscada si pentru ca comandatul trupei era ranit el ar fi preluat comandata de la acesta si i-ar salvat pe toti.

– Sa traiti !
– Pe loc repaus !
– Stiti ce aveti de facut ?
– Da, sa traiti ! raspunsera in cor soldatii.
– Tot ce vreu de la voi este sa va intoarceti teferi si sa ii readuceti pe cei doi in randul nostru! S-a inteles ?
– Da, sa traiti !
– Sper, altfle va impusc cu mana mea !

In timp ce Belzebut dadea ultimile indicatii se aporpie un copil de trupa cu o scrisoare in mana. Era micut de statura, mainile si picioarele subtiri ca niste grisine ii ieseau din uniforma usor roasa de timp, dar curata. Parul blond ii iese de sub boneta usor dezordonat. Se opri in spate subofiterului ce satea la doi pasi in spatele Generalului si ii inmana plicul, dupa care vru sa plece, dar subofiterul il opri langa el.

– Greemans, tu vei condece aceasta expeditie, ai mare grija de oamenii mei sau raspunzi cu capu.
– Da, sa traiti!
– Liber !

10 minute mai tarziu.

– Pipistrello, receptie ?! Aici berbecele ! Receptie ?!
– bzzzzzbssssssfffsfffsffsfsfsbbbbbsbb
– Aici pipistrello, receptionat !
– Ai reperat cadoul ?
– Da, va trimit coordonatele !

Rututututut ! Rututututututu ! rututututut ! De la sol cei doi soldati penix, cum ii mai alintau ai nostri, tragreau de zor in elicopterul Clarei in speranta ca poate o va nimeri vrun glont ratacit. Aveau niste pusti semi-automate decalibrate cu care de regula se lupta de aproape, in luptele de gherila.

– Fuck! Baieti eu trebuie sa parasesc zona altfle voi fi doborata. Vedeti ca aveti cadouri cu surprize.
– Turnu de control, aici Pipistrello, receptie?!
– Receptionat, revino la baza!

Cele doua masini rulau cu viteza pe un drum de tara pe coordonatele trimise de clara.
– Berbecu 1 catre berbecu 2, receptie?!
– Aici berbecul 2, Receptionat!
– Pregatiti-va pentru ce este mai rau, cadoul are surprize! Ajungem in 5 minute !
– Receptionat !

Ajunsi in apropiere cele doua vehicule se oprira si cei zece soldati intrara direct in dispozitiv de lupta. Nu era prima lor misiune de salvare, participasera de curand la o actiune de salvare a unor prizonieri de razboi extrem de valorosi. Cu mici exceptii trupa era aceeasi, doar ca atunci fiind vorba de o actiune mult mai complexa au existat mai multe trupe de comando, iar rolul lor a fost sa creeze o diversiune. Dar sa revenim la berbecii nostrii care tocmai se aflau in actiune. Trupa inainta incet in formatie de stea masurandu-si fiecare pas din tufis in tufis. Tinta lor era undeva in palcul de copaci care se afla la vreo 200 de metri in fata. Se inainta incet dar sigur, intr-o liniste de mormant cand la un moment dat unul dintre soldati incepu sa traga vanturi.
– Part! Parrrrrrtz ! Ma scuzati, am mancat fasole cu varza murata !
– Schimbati formatia! Treci in spate ma basinosule!
– Cascati ochii ca va mananc cu fugi cu tot! Nu vreau surprize! Luam cadoul si plecam.
– Sa incep sa fornai sa le acopar partitul, sefu ?
– Iti arde de glume calutzule ?
– Nu sefu, se poate ?
– Ai grija ma caterica cu budinca, sa nu cumva sa iti fac careva fundu precum sita de la ciur.

Intre timp la baza generalul dupa ce citeste scrisoare il intreba pe copilul de trupa :
– Ce esti tu ma, fata sau baiat?
– Baiat, domn’ General !
– Dupa infatisare nu as fi zis. Generalul avea dreptate. Era atat de firav si avea niste trasaturi atat de fine ca ai fi bagat mana in foc ca este fata.
– Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
– Pilot de aviatie, ca dumneavostra!
– Nu ma, dupa ce se termina nenorocitul asta de razboi ?
– Nu stiu !
– Ce ai zice daca te iau cu mine la oras, sa inveti carte, sa mergi la facultate si asa mai departe ?
– Nu stiu! Copilul lasa privirea in jos rusinat de propunerea generalului, nu primise niciodata nimic fara sa i se ceara ceva in schimb, pana si ai lui ii cereau sa fac diferite treburi in gospadarie pentru farfuria de laturi pe care o manca.
– Sa te gandesti! Acum dute cu subofiteru Xpertiza !
– Ai grija sa primeasca cea mai buna mancare, haine de schimb si un pat bun.

Trupa noastra din gluma in gluma ajunsese in paduricea cu pricina. Inainta in formatie compacta protejandul pe sanitarul ce urma sa acorde primele ingrijiri medicale in caz de nevoie, ca pe un VIP. La un moment dat undeva in flancul drept tasni un iepure intr-o goana nebuna, iar unul dintre soldati descarca o rafala de pistol semi-automat in directia lui. Toata trupa se tranti la pamant ca secerata, iar greemans striga:
– Stai, boule ! Stai! Vrei sa ne omori pe toti! Buna treba, n-am ce zice! Acoperirea noastra s-a dus pe apa sambetei! La intoarcere ai 3 zile de arest si o saptamana de antrenamnet cu program prelungit.
– Da, sa traiti! Omul era constien ca o comisese si isi acepta pedeapta fara sa clipeasca. Faptul a el a deconspirat prezenta cat si o posibila pozitie punea intreaga echipa intr-un real pericol.
– Da-o in stiva cu lemne! Se rasti si calutzu mai mult sa destinda nervi incordati la maxim decat sa il apostrofeze pe soldatul neglijent.
– Gura! Aici doar eu comand! Apoi se pusera iar in miscare intrega echipa. Nu facu 10 pasi ca le si trecu glontu pe la ureche. Undeva de dupa un bustean cazut, o pusca semi-automata latra de zor.
Rrrtutututuut! Rurututu!
– Fuck! Pentru a doua oara oamenii se aruncara la pamant precum un snop de spice.
– Pastrativa calmu! De unde trage ?
– Din fata !
– Calutzule flancu drept este al tau, eu merg pe cel stang.
– Sanitar, ramani pe loc si distragele atentia tragand cate un foc din cand in cand in directia lor. Dupa ce terminam venim sa te luam.

Undeva in spatele busteanului cei doi soldati phoenix trageau la nimelea in vegetatia din fata lor in speranta ca vor nimeri ceva pana la urma. La 2 metri in spatele lor intr-o fisura de stanca acoperita de muschi si liane, Calinovb trebura din toate incheieturile. Avea in mana un pistol, calibru noua, indreptat spre cei doi, insa din cauza tremuratului nu reusea sa tinteasca. Vazand ca nu poate tinti apuca pistolul si cu celalta mana in speranta ca va reduce balansul armei suficient de mult cat sa ii nimereasca, trage siguranta inchide ochii si trage: Poc! Poc! Poc! pana descarca tot incarcatorul. Din fericire ii nimerise pe amundoi, rasufla usurat. Ar fi vrut sa iasa din ascunzatoarea lui dar nu stia daca se mai afla cineva in preajma. Daca mai erau si altii prin apropiere, acum nu mai avea cu e sa se apere, ii trebuia una din armele lor. In timp ce el se gandea cum sa fac sa ia armele fara sa fie descoperit, caluztu se apropie de locul cu pricina si vazand ca cei doi sunt morti incepu sa scruteze cu privirea imprejurimile pana cand ajunse cu spatele in dreptul crevasei din stanca. Atunci calinovb cu un ultim efort tasni din ascunzatoarea lui punandu-i cutitu la gat.
– Nu misca ca iti iau gatu!
– Usor baiete, usor! Am venit sa te luam acasa! Zise calutzu recunoscandu-i vocea
– Calutzule, tu esti? Am crezut ca nu mai ajungeti.
Isi desclesta bratele vanjoase din jurul grumazului lui calutzu si se scurse incet jos pe paman sleit de puteri. Avea o fractura deschisa la gamba piciorului stang. La aterizare a ramas suspendat la circa 5 metri deasupra solului intr-un copac, iar in cadere si-a rupt piciorul. Pierduse mult sange si incerca din rasputeri sa se mentina lucid.
– Sanitar! Sanitar !

Dupa ce se asigura ca totul va fi bine in ceea ce il priveste pe calinovb, greemans impreuna cu 5 oameni pleca sa il caute pe maurits lasandu-l in grija lui calutzu si a sanitarului. Din pacate pentru Maurits fu prea tarziu. L-au gasit agatat intr-un copac intr-o pozitie total nefineasca. Dupa ce l-au dat jos de acolo si l-au intins pe o targa si au incercat sa ii dea primul ajutor dar era deja mort. Era usor murdar la gura si pe uniforma ca si cum ar fi vomitat. Avea casca indoita, uniforma sfasiata in mai multe locuri ca si cum s-ar fi agatat, cel mai probabil lesinase pana sa aterizeze. Vazand ca nu se mai poate face nimic Greemans is da hana jos, ii trece mana peste fata inchizandu-i ochii si apoi il acopera cu haina, spunad:
– Dumnezeu sa il ierte!

Dupa ce l-am recuperat pe calinovb si au plecat spre cazarma. Pe drum cele doua masini erau insotite doar de zumzaitul motorului, clinchetul cutiei de viteze si suspinele lui calinovb care intre timp lesinase si delira.

Ajunsi in unitate Generalul ordona coborarea drapelului in berna. De asemenea ordona sa fie spalat si imbracat in uniforma de ceremonie. Sa i se puna lucrurile personale intr-un saculet ceremonial, pentru a fi inmanate rudelor cand va ajunge acasa.

– Rhadoozooz, DoctorG si Systemkey vor forma excorta, ei vor insoti trupul lui Maurits pana la casa parinteasca, mergi de anuntai sa se pregateasca. In final ordona intregii unitati sa se pregateasca de ceremonia de adio ce urma sa aibe loc a doua zi, dupa care se retrase in camera lui pentru a scrie o scrisoare de condoleante, ce urma sa ii fie inmanata rudelor.

– VA URMA –

Personajele sunt reale, fapte nu prea.

Sursa:  http://www.erepublik.com/en/article/dracones-saga-salvarea-1451233/1/20

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: